Milostenia este calea sigură care duce la Dumnezeu, El Însuși recomandându-ne să fim milostivi: ”Fiți deci milostivi, precum și Tatăl vostru Cel ceresc, milostiv este”.
Fiind făcut după chipul Stăpânului său, omul este dator să sădească în inimă sămânţa milei creştine. Din acest punct de vedere, mila nu este numai o însuşire dumnezeiască, ci şi una dintre virtuţile cu care se încununează adevăraţii creştini, podoabă nepreţuită şi fântână nesecată a veşnicelor bunătăţi.
De ce sar oamenii în ajutorul semenilor aflaţi în suferinţe, neputinţe? Pentru că unii oameni mai au suflet, mai au dragoste în inimile lor, mai au milă de semenii lor, mai cred în Dumnezeu. Ba mai mult, consideră că liniştea interioară proprie presupune mai puţină suferinţă pentru semenii noştri.
Dumnezeu ar fi putut și fără milostenie să-i hrănească pe săraci, dar a legiuit să fie hrăniți de noi ca să ne lege prin iubire și să avem multă dispoziție fierbinte între noi, zicând: ”Nici înălțimea, nici adâncul și nicio altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu”.
Donarea de sânge reprezintă un act de milostenie faţă de aproapele aflat în suferinţă.Nu poate fi un mod mai frumos de a-I urma lui Hristos, decât de a dărui ceva din noi, din ceea ce suntem.
Marele Arhanghel al lui Dumnezeu, Rafail, care a fost trimis să ajute la căsătorie lui Tobie, a zis: ”Bună este rugăciunea cu post, cu milostenie și cu dreptate.
Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Prin urmare: ”Până când avem vreme, să facem binele către toți”, pentru că jertfa aceasta a milosteniei este mai înaltă decât orice iubire de oameni!
Mântuitorul Hristos ne-a iubit şi ne iubeşte nespus de mult, iar această iubire a culminat primind de bună voie jertfa dureroasă de pe Crucea Golgotei.
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a desfășurat prin Așezământul "Sfinții Împărați Constantin și Elena și Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul", din Pitești, o acțiune socială și duhovnicească la Secția Oncologie din incinta Spitalului Bălcescu, Municipiul Pitești.
Creştinul cu suflet bun, milostiv, are lângă el ogor de semănătură (ogorul îl reprezintă nevoiaşii), și trebuie să semene şi din seminţe puţine (milostenie după putere), ajungând să culeagă roade multe (plată multă de la Dumnezeu).
Cei ce s-au unit cu Dumnezeu în taina inimii au ajuns la asemănarea cu El prin iubire. Iubirea este dar, fiindcă se dobândește cu ajutorul Atotputernicului Dumnezeu, însă este și virtute căci trebuie exersată și practicată întreaga viață.
În fiecare an în ziua de 4 februarie este marcată anual Ziua mondială de luptă împotriva cancerului, prin care se doreşte creşterea gradului de informare cu privire la problemele cauzate de această boală nemiloasă, dar şi de promovare a celor mai noi tratamente de prevenire, respectiv, combatere.
Milostenia este acea exteriorizare în fapte a iubirii față de aproapele, o identificare cu cel aflat în suferință, trăirea intensă a iubirii, pornită dintr-o inimă ce suferă pentru cei care, într-un moment sau în altul, se află în necazuri.
Cât de bine şi cât e de frumos să ai milă în sufletul tău. Numai atunci vom putea înţelege cu adevărat necazul şi suferinţa celui de lângă noi. Numai atunci, vom putea spune că ne-am adunat „comoară în ceruri” pe care „nici molia nu o strică, nici furii nu o sapă şi nu o fură”.
Pe nimeni milostenia nu l-a făcut sărac, ci mai degrabă l-a îmbogăţit. De aceea, şi Sfântul Apostol Pavel spune: „Prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca şi prisosinţa lor să împlinească lipsa voastră, spre a fi potrivire, precum este scris: «Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit»” (II Cor. 8, 14-15).