Nu peste multă vreme, după venirea la Mănăstirea Sinaia, am primit poftire la Miliţie, să mi se facă mutaţia pe buletinul de identitate. Veneam de la Cernica.

Se ştia de statutul meu oficial de rebel şi împotrivitor al orânduirii socialiste. Cu mine mergeau şi dosarele, cum merge coada după câine. Aşa aveam să aflu în toamna anului 2007.

Când am mers, în ziua şi la ora stabilită, după predarea buletinului la ofiţerul cu mutaţiile, sunt poftit într-un anume birou, unde mi s-a spus să aştept. După o vreme, când mă gândeam să ies afară, uşa se deschide şi intră un ins de statură mijlocie. Senin la faţă şi foarte afabil, întinde mâna pentru salut, recomandându-se a fi comandantul Securităţii locale, pe nume Nanu.

- Bine aţi venit la Sinaia, Părinte Stareţ! Vă doresc să staţi multă vreme în locurile acestea frumoase. Sper să fie o bună colaborare între noi. La mănăstire sunt probleme. N-am vrea să se desfiinţeze. Este în perimetru prezidenţial, unde vine Ceauşescu şi noi trebuie să avem control asupra spaţiului mănăstiresc. E pericol. Să nu se ascundă cineva prin chilii. Trebuie să ştim ce personal monahal este şi unde locuieşte anume. Vreau să ne asigurăm că totul este în ordine. Cu stareţul Ilarion Marin nu ne-am înţeles. Acolo intrau şi găzduiau persoane dubioase. Sper că înţelegeţi situaţia, fără comentarii.

- Înţeleg situaţia. Este complicat. Eu nu pot face de pază în chiliile călugărilor şi nu pot avea nicio posibilitate de control, decât cea oficială după Regulamentul Monahal. Voi încerca o aducere la normal a situaţiei. Sunt nou aici la Sinaia. Nu vreau să am conflicte cu nimeni. Deci, nici cu Securitatea. Nu avem secrete. Nu ne întrunim. Nu facem politică, nici răsturnare de regimuri, îi fac şi eu un pomelnic noului meu cunoscut.

- Dacă este aşa, Părinte Stareţ, vă fac o propunere: de la fiecare ins care vine la mănăstire şi depune dosarul pentru angajare, să ne trimiteţi Certificatul de Naştere şi Buletinul de Identitate. Noi facem cercetările. Dacă nu au probleme, îi primiţi în mănăstire; dacă au probleme, îi primiţi, de asemenea, dar pe răspunderea dumneavoastră, nu pe răspunderea noastră. Şi aşa vom putea controla situaţia din acest punct vulnerabil pentru noi, îşi termină discursul colonelul Nanu, care se recomandase şeful Securităţii din oraşul Sinaia.

- Nu am nimic împotrivă. Când se depun actele pentru mutaţie la Miliţie, luaţi documentele şi faceţi cercetările cerute, pe care şi aşa le aveţi în vedere şi fără consimţământul meu formal, îl asigur pe lucrătorul Securităţii, care ştia foarte bine cum să pună problemele, despre care eu luam cunoştinţă pentru prima oară.

Îmi părea rău că am ascultat pe Patriarhul Iustin, ca să merg stareţ la Sinaia. Sună frumos pe deasupra, Sinaia, dar subteranele erau periculoase. Mi-am dat seama imediat. Mă gândeam să fug în Transilvania. Eram aproape. Treceam doar munţii.

Ca să nu rămân la punctaj în minoritate, i-am spus:

- Domnule Comandant, ca să cred că dumneavoastră sunteţi punctual în stabilirea unor condiţii, ca să nu se desfiinţeze Mănăstirea Sinaia şi să fie transformată în muzeu, cum aţi afirmat, am şi eu o dorinţă. Dacă cineva din Mănăstirea Sinaia colaborează cu Securitatea şi vă dă note informative, trebuie să ştiu exact. Să văd acele note. Adică, să veniţi cu ele la mănăstire şi să le citească în faţa noastră cel ce le-a scris. Numai aşa îşi văd oamenii de treabă. Eu n-am secrete. Totul să se dea pe faţă. Minciuna să fie alungată. Dacă greşesc, să mi se spună ce anume am greşit, direct şi nu prin scrisori defăimătoare. Personalul monahal să-şi vadă de treaba pentru care a venit în mănăstire şi să nu alunece pe căi lăturalnice, adaug eu, dorind să ştiu care ar fi atitudinea interlocutorului meu, care ştia exact ce doreşte.

- De acord, Părinte Stareţ. Voi face aşa cum spuneţi, dacă va fi cazul. Nu vom ascunde nimic. Dorim ca mănăstirea să funcţioneze şi să nu se spună că acolo sunt elemente subversive.

Eram puţin ameţit. Dialogul a fost ca într-un tir de gloanţe. Era o altă situaţie la Sinaia. Cu totul nouă pentru mine. Aici erau în ecuaţie Mănăstirea Sinaia şi zona prezidenţială.

Am cumpănit cum am crezut mai bine. Acum, la 32 de ani de atunci, este uşor să răstălmăceşti de-a surda ce ţi se putea întâmpla?

Cât despre faptul, dacă Nanu s-a ţinut de cuvânt sau nu, pot spune, că mare mi-a fost mirarea, când a venit şi mi-a arătat vreo câteva pagini scrise de paznicul mănăstirii. L-am chemat să-şi citească el însuşi compoziţia mincinoasă, de faţă cu comandantul Securităţii, aşa cum ne-a fost înţelesul de la început.

Când şi-a văzut manuscrisul, a citit vreo câteva rânduri. A început a plânge. A spus cine l-a îndemnat să scrie, cuvânt cu cuvânt.

Am înţeles că Securitatea de la Sinaia nu dorea desfiinţarea Mănăstirii cantacuzine, cu orice preţ. M-am bucurat că am găsit o cale de mijloc, pentru a nu fi suspiciuni gratuite în locul unde mi s-a dat ascultarea de stareţ, de către Iustin Patriarhul.

Era un nou fel de lucru. Nu se umbla cu minciuni.

Ca să înţeleagă cel care citeşte aici, cum au stat lucrurile, trebuia să fi fost pe vremea aceea şi în situaţia de atunci.

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.