La 1 septembrie 1939 începea războiul germano-polonez, iar după 2 zile interveneau și Franța și Anglia. Războiul polonez devenea rapid un război mondial.
Lovitura de grație a fost dată Poloniei de către Uniunea Sovietică, care la 17 septembrie ataca statul polonez la răsărit. Un nou sfârșit al statului polonez. O situație de criză generală a Poloniei și singura soluție viabilă refugierea președintelui, guvernului și a armatei poloneze pe teritoriul României. Oficiali, militari și civili au fost primiți de statul român – ajuns singurul aliat care a putut să-i ajute efectiv pe polonezi.
În după-amiaza zilei de 7 octombrie 2020, expoziția itinerantă a domnului Radu Petrescu Muscel a fost vernisată în orașul lalelor, la Centrul Cultural Pitești, condus de doamna Carmen Elena Salub.
La acest popas cultural a fost prezent și părintele Ovidiu Vlăsceanu, Consilier Cultural și Comunicații Media, care a transmis părinteasca binecuvântare a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, rostind un cuvânt în care a subliniat rolul Bisericii Ortodoxe Române care, în parteneriat cu Crucea Roșie a venit în ajutorul refugiaților polonezi, asigurându-le alimente, îmbrăcăminte și un acoperiș deasupra capului.
Evenimentul a avut parte de o serie de invitați de seamă: Cornel Popescu – director Muzeul Județean Argeș; Denisa Popescu – poetă; Nicolae Ionescu – muzeograf; col (retr.) Nicolae Perniu – Dirijor Corul Mihai Viteazul; Constantin Samoilă – artist plastic; Valentin Uruc – publicist; Prof. dr. ing. Ilie Popa – Președinte Fundația Culturală Memoria; Vasile Ghițescu – profesor; dr. Constantin Teodor Craifaleanu – poet și prof. dr. Radu Gava, care au vorbit despre motivul acestei întâlniri culturale.
În cuvântul său, domnul Radu Petrescu Muscel, a arătat că, încă din 15 septembrie 1939, statul român a organizat la frontiera româno-polonă servicii de ordine și ajutor care lăsau să treacă: copii, femei, răniți, refugiați politici. Începea povestea tragică a guvernului fără țară, a miilor de refugiați fără resurse, a tensiunilor româno-germane datorate protejării polonezilor, a acuzelor aduse aliaților români pentru că nu au ajutat armata Poloniei. Tezaurul Băncii Naționale poloneze a fost salvat în România, de unde a plecat spre Anglia prin portul Constanța.
De asemenea, a subliniat rolul Ortodoxiei Românești și a Crucii Roșii în ajutorarea acestor suflete năpăstuite, dar și despre familia Maiorescu și destinul membrilor acesteia.
Pe lângă personalități, pe teritoriul statului român s-au refugiat și oameni de rând care au fugit de urgia germană și cea sovietică. Autoritățile române au creat un Comisariat general al polonezilor din România care se ocupa cu cereri, permitea vizitele acestora în țară, făcea inspecții, anchete, organiza conferințe, informa străinătatea cu privire la soarta polonezilor refugiați, colabora cu Crucea Roșie și YMCA organizații care le acordau ajutor și asistență sanitară, precum și alocații pentru toți refugiații în funcție de pregătire și necesități.
Expoziția itinerantă a fost vernisată pentru prima dată în Municipiul Câmpulung Muscel, după care a putut fi văzută și în municipiul Curtea de Argeș.
