Când Arhimandritul Vichentie Mălău a plecat la obștea monahală de la o chinovie din Carpații Moldovei, ucenicii mai apropiați i-au cerut un cuvânt de folos:

- Părinte Vichentie, dă-ne  un sfat duhovnicesc înainte de a pleca de la noi, că nu știm dacă ne vom mai vedea.

- În primul rând să aveți răbdare!

- În al doilea rând să aveți multă răbdare!

- În al treilea rând să aveți multă, multă răbdare!

- Bine, bine, înțelegem, dar se mai termină și cu răbdarea asta, ce facem atunci?

- O luați de la capăt, făcând rost de altă răbdare, din traista lui Dumnezeu, că are destulă, pentru toți oamenii de pe pământ!

Într-o altă împrejurare, câțiva mireni, cer sfat mai la îndemână și de toată trebuința părintelui Ilie Cleopa de la Sihăstria din Munții Neamțului:

- Dragii moșului, ce să vă spun eu acum? Un sfat mai la îndemână vreți? Iată doar un sfat care cuprinde doar un singur cuvânt: Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare și tot așa zicând într-un crescendo, ca urcând pieptiș pe o sută de scări!

După câte înțeleg și cred, răbdarea este o mare virtute!

Este o stare sfântă, care să se înțeleagă, nu are rădăcini dacă nu este plină de harul Sfântului Duh. Răbdare hăruită, am spune, sfințită de Domnul Dumnezeu.

Virtutea Răbdării, pentru că o putem numi și așa, este esențială și chiar temelia mântuirii. Însuși Domnul nostru Iisus Hristos învață pe ucenicii Săi: ”Și veți fi măriți de toți pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”[1]

Am putea spune că avem la îndemână cheia mântuirii: Răbdarea sfințită de rugăciuni evlavioase și nădăjduitoare!

Cu un alt prilej, Domnul nostru Iisus Hristos încuraja pe cei care-l ascultau, să nu slăbească în nădejde, credință și dragoste, atunci când vor veni necazuri necruțătoare, îndemnându-i să-și ia ca scut marea virtute a Răbdării, spunându-le că: ”Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.”[2]

Dobândirea sufletelor noastre pentru Împărăția Cerurilor este, desigur, acea răbdare dusă până la sfârșit, fără scrâșnire, cerând ajutorul lui Dumnezeu, ca El să ne poarte în grija Sa de Părinte al întregului Univers!

Dacă s-ar aduna secundele de răbdare din tot cursul vieții noastre, am fi ca stelele pe firmamentul Cerului: unii de miliarde și miliarde de miliarde! Stelele Cerului se oglindesc în stelele de răbdare ale bieților oameni, răsăriți în această frumusețe a lumii văzute!

Să ne obișnuim ca în fiecare zi să citim câte o carte din Sfânta Scriptură, sau măcar câte un capitol din care, să învățăm răbdarea sfântă: ”Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învățătura voastră, ca prin răbdarea și mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde. Iar Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea vouă a gândi la fel unii pentru alții, după Iisus Hristos.”[3]

Sfântul Apostol Pavel scrie lui Timotei, ucenicul său, pe care îl numește ”adevăratul fiu în credință”[4] și-i spune că: ”Și tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede în El, spre viață veșnică.”[5]

Cât de mult ne rabdă Dumnezeu pe noi toți și așteaptă cu infinită răbdare și dragoste,  întoarcerea noastră pe Calea Domnului ?!

Cât rabdă părinții și așteaptă ca pruncii să se facă mari ?!

Cât de mult așteaptă gospodarul, cu răbdare, să rodească ceea ce a semănat ?!

Cât așteaptă mamele cu răbdare să se întoarcă pruncii lor plecați în lume ?! Dar câtă și câtă răbdare, numărând zilele, așteaptă pruncul să se nască ?!

Dar, Doamne Dumnezeule, câtă răbdare ai Tu, ca să ne facem dinamică pocăință de îndreptare și să pornim pe drumul cel bun?!

Cel dintâi și Cel din urmă Răbdător din lume, ca și un Alfa și Omega al Răbdării, Dumnezeu Atotbunul, ne așteaptă cu Sfântă Răbdare!

O Doamne Iisuse, Răbdătorule al Răbdării, mântuiește-ne cu milostivă răbdare!

Iar noi să avem mare grijă pentru a nu auzi Cuvântul mustrător al lui Dumnezeu: ”Sau disprețuiești tu bogățiile bunătăți, îngăduinței și  îndelungatei Lui răbdări?”[6]

Făcând căință sinceră, am fost îngăduiți de Dumnezeu ca să mai trăim: ”Căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu.”[7]

Atunci când vin necazurile peste noi, ne aducem aminte ce scria marele Apostol Pavel, romanilor: ”Căci știu că necazul aduce răbdare și răbdarea biruință în încercare.”[8]

Când este vorba despre ce atitudine trebuie să avem față de prietenii noștri mai slăbănogi, tot Apostolul Pavel spune: ”Suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi... iar prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”[9]

Dar atunci când suntem prigoniți sau nedreptățiți, cum procedăm?

”Când suntem ocărâți binecuvântăm, când suntem prigoniți, răbdăm.”[10] și să nu uităm niciodată ”Că Dumnezeu ... împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.”[11]

Ca un adevărat părinte, Sfântul Apostol Pavel scrie cuvânt de întărire creștinilor din Corint: ”Suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că rabdă aceleași suferințe ca și voi”[12]. Și mai mult ”Arătăm că suntem niște vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare în necazuri...”[13]. Același apostol le reamintește creștinilor din Galatia, că: ”Roada Duhului este îndelunga răbdare”[14] iar colosenilor le scrie: ”Întăriți-vă cu o inimă plină de îndurare.. cu îndelungă-răbdare”[15].

Când este vorba de virtutea răbdării să nu uităm că ”Răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit  lucrarea”[16] și ”Ferice de cel ce rabdă ispita”[17] oricât de mare ar fi și oricât ar fi de îndelungată.

Ca și cum ne-ar scrie și nouă Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, scrie Îngerului Bisericii din Efes că: ”Stărui în răbdare și ai suferit pentru numele Meu și nu ai obosit”[18] înțelegând că a suferi cu răbdare nădăjduitoare în Iisus Hristos, noi primim drept răsplată: ”Pentru că ai cuvântul răbdării Mele, și Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ.”[19]

Știm din Sfânta Scriptură, că Domnul Dumnezeu este îndurător și îndelung răbdător, milostiv și bogat în bunătate! Iar Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă, ca și pe romani odinioară: ”Bucurați-vă în nădejde! Fiți răbdători în necaz... pentru că dragostea cea adevărată îndelung rabdă”[20] și să fim ”răbdători cu toți”[21], iar Apostolul Iacob ne îndeamnă hotărât: ”Fiți îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului! Luați fraților, pildă de suferință și de îndelungă răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului. Iată noi fericim pe cei care au răbdat; ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul hărăzit lui de Domnul; că milostiv este Domnul și îndurător!”[22]

O! Doamne Iisuse Hristoase, Îți mulțumim în genunchi pentru că ne-ai răbdat până acum, cu îndelunga Ta răbdare! Te rugăm, ajută-ne să ne întoarcem pe căile Tale și nu ne părăsi!

Întoarce-ne, Doamne Dumnezeule, din cărările noastre cele multe!

Și doar așa, vom fi vii!

Calinic Argeșeanul, Minunea de a fi, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

[1]Matei 10, 22

[2]Ibidem 10, 19

[3]Romani 15, 1-5

[4]I Timotei 1, 2

[5]Ibidem 1, 16

[6]Romani 2, 4

[7]Ibidem 3, 25

[8]Ibidem 5, 3-4

[9]Ibidem 15, 4-5

[10]I Corinteni 4, 12

[11]Ibidem 10, 13

[12]Ibidem 1, 6

[13]II Corinteni 6, 4

[14]Galateni 5, 22

[15]Coloseni 3, 12

[16]Iacob 1, 4

[17]Ibidem 4, 12

[18]Apocalipsa 2, 3

[19]Ibidem 3, 10

[20]Romani 12, 12

[21]I Tesaloniceni 5, 14

[22]Iacob 5, 10-11