În lumea antică se scria, se vorbea cu artă – oratori celebri, se cunosc din destul, totul este ca să deschizi cărțile și să le citești.
Auzim, uneori, spunându-se, că la noi în țară analfabetismul este în procent de 40%. Nu poți ști, cu adevărat, ceva, despre această catastrofă națională.
Cât de mângâietor este Cuvântul Domnului Dumnezeu, în tezaurul biblic, când noi ne rugăm, fără să supărăm pe Tatăl nostru cel Ceresc, atunci când aude cum rostim în șoaptă: „Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește în cele dinlăuntru ale mele!” (Psalmul 50, 11)
Cine a citit literatură universală, a cunoscut ceea ce a scris Dostoievski în opera sa întinsă, rămânând părerea sa personală că „frumusețea va mântui lumea!”
Filosoful Anaximandru din Milet ne arată direcția în viață, asigurându-ne că: „De unde își au cele existente nașterea, tot acolo își au, în mod necesar, și moartea!”
Ce înseamnă un poet? Poetul este spiritul care visează, o melodie care încântă urechea, el trăiește într-o rază de soare, și mai universal, spațiul și timpul aparțin poetului, iar cine spune poet spune istoric și filosof, în același timp.
Duminică, 12 martie 2017, după slujba în sobor arhieresc la Mănăstirea Arnota, unde s-a pomenit noul rectitor Gherasim Arhiepiscopul, de pioasă amintire, Vlădica Varsanufie ne-a poftit să vedem mănăstirea ce se întrupează în satul Suești, din marginea codrilor Cernei, locul de naștere al Patriarhului Justinian al României, din veacul trecut.
Zicea Cervantes că el a cunoscut doi Homeri bufoni, Rabelais și Cervantes. Avea umor acest Cervantes!
S-au auzit mereu, în istoria lumii, oftaturi din rărunchi, spun cărțile vechi. Mari greutăți, mari lipsuri, mari dureri, mari deznădejdi, și toate la un loc au scos vaiuri din inimi.
Tot citind din viața cărților aflăm lucruri fascinante, la prima vedere, dar ele au o normalitate a lor, o cumsecădenie, ca să fim mai dulci în exprimare.
Când am fost operat pe inimă, în anul 2016, medicul chirurg Costache Victor, un înger al lui Dumnezeu, cu echipa sa, a oprit inima din mersul ei normal, de la începutul viețuirii pe acest pământ.
În viața mea, atât cât a fost și va mai fi, m-au deranjat anumite stări, cum ar fi: muștele nenorocite, care dau buzna peste tot, țânțarii flămânzi și vampiri și șoarecii, care cu viteză mare trec peste toate cele și dacă mănânci fructe și legume, nespălate, te trezești cu o „frumusețe” de herpes.
Dintru începuturi, neamul nostru cel de demult, când alte popoare se ștergeau la ochi ca să vadă pe unde merg, ca să nu mai zăbovim asupra unora, care s-au înfiripat, mai încoace, în istorie, se conducea după Tradiție, după o Lege, numită Datină, această „cutumă”, să zicem, a poporului român din toate timpurile, de când viază și în Univers se mișcă.
Pe vremuri, sculptorii modelau – chiar ilustrau – statuile pentru a le da viață, câtuși de puțin. Dar, se spune că, a modela o inteligență (pe fiecare om în parte) sădind adevărul, este sumum, adică este culmea educației.
Cât de mare este bucuria atunci când oamenii se apreciază unii pe alții, își recunosc meritele după osteneli susținute de eforturi majore și constant.
Pagina 18 din 94