Cu răbdare, să mai stăruim în preajma înțelepciunii filosofului Augustin, și cu grijă să acultăm cuvântul despre fericire! Pentru că, fericirea, potrivit studiilor și descoperirilor sale: „Aceasta trebuie să fie, spusei eu, un bun permanent, ceva ce nu depinde de soartă și nu este supus nici unei schimbări.
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul).
Bucuria praznicului Nașterii Domnului Iisus Hristos a fost adusă astăzi prin intemediul colindelor în sufletele a 38 de beneficiari ai Unității de Asistență Medico-socială din comuna argeșeană Domnești, de către preoții slujitori ai parohiei Domnești de Sus.
Colindele ne înalță sufletește, ne înnoiesc făptura interioară, ne apropie unii de alții, ne fac mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai credincioși, într-un cuvânt, ne picură în suflete acea liniște și acel echilibru moral ce ne este atât de necesar în călătoria în această frumusețe a lumii văzute.
Milostenia înfrumusețează viața, împacă toate neînțelegerile, limpezește ceea ce este încurcat, ușurează ceea ce e greu, înveselește ceea ce a trist și aduce bucurii atât celor asupra cărora se revarsă, cât și celor care o practică.
An de an, Crăciunul poposește în pridvorul sufletului fiecăruia dintre noi, însoțit de un întreg alai de trăiri sfinte și tradiții binecuvântate, când cete de colindători ne fac cunoscută vestea minunată a Nașterii lui Iisus, iar nevoința postului, rugăciunile, dragostea și milostenia săvârșite de fiecare, după a sa putere, prefac sufletele noastre într-o peșteră primenită în așteptarea Pruncului Sfânt.
Mult lucrează Dumnezeu prin milostenia pe care o facem, dacă milostenia este săvârșită cu inima înfrântă. Obișnuința în fapta milosteniei biciuiește nepăsarea și comoditatea din noi, alungă zgârcenia și osândirea aproapelui din suflet, dându-ne inimă de mamă pentru toți oamenii și învățându-ne a fi lesne săritori la necazul celui de lângă noi.
Colindul românesc, prin forma sa simplă şi prin învățătura pe care o exprimă, reprezintă glasul sfânt al Sfintei Evanghelii şi al Bisericii, extins sau transmis în sufletele şi-n casele dreptcredicioşilor români de pretutindeni. Colindul reprezintă ecoul popular şi artistic al cântărilor bisericeşti liturgice.
Sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului, pe care o prăznuim la 25 decembrie, este de la începuturile creştinismului. Crăciunul este o zi de mare bucurie pentru întreaga Biserică, când sărbătorim Naşterea în Betleemul Iudeei a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, după cum aflăm din condacul acestui praznic împărătesc.
Filosoful Aurelius Augustinus, continuă dialogul lămuritor: „Căci ar fi un lucru zadarnic să vă poftesc la o mâncare, pe care nu aveți poftă să o luați sau față de care unul simte chiar silă. Să dorim, deci, ca să cereți mai mult această hrană, decât pe aceea a corpului.
În această lună, în ziua a nouăsprezecea pomenirea Sfântului Mucenic Bonifaciu şi a sfintei Aglaia Romana.
Domnul Iisus Hristos vine în lume din dragoste, să ridice chipul cel căzut al omului la treapta pe care a fost creat şi care întruchipează dragostea cerului coborâtă pe pământ. Slăvit de îngeri, străjuit de păstori şi închinat de magi, Mântuitorul Hristos coboară astăzi printre oameni, luminând cu înfăţişarea sfintei Sale dumnezeiri de Prunc staulul sărac din Bethleem şi lumea întreagă.
Crăciunul este pentru copii cea mai așteptată sărbătoare. Și pe măsură ce creștem, îi descoperim sfințenia și veșnicia. Colindele, bradul cu steaua în vârf, steaua care nu se stinge niciodată, vestind marea bucurie şi taina îmbelșugată: Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Milostenia tămăduieşte partea cea iute a sufletului, postul veştejeşte pofta, iar rugăciunea curăţeşte mintea şi o găteşte către vederea celor ce sunt. Pentru că Domnul ne-a dat nouă poruncile potrivit cu puterile sufletului, ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Pagina 33 din 354