La împlinirea a 32 de ani de la sacrificiul făcut de românii din București și din alte orașe ale țării în decembrie 1989, astăzi în catedralele, bisericile şi mănăstirile din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, s-au înălţat rugăciuni de pomenire pentru eroii revoluţionari care s-au jertfit pentru libertatea, credinţa şi demnitatea poporului român.
Mișcarea, mersul Universului, din care și noi facem parte, presupune dintru început o forță uriașă, un prim motor (Primus Movens!) o primă pornire, ca a unui Ceas Uriaș, care este în același timp nemișcat, dar și autor al mișcării din Univers.
In decembrie, in ziua a 22-a, pomenirea slavitului si intru tot laudatului ierarh Petru Movila,Mitropolitul Kievului al Galitiei si a toata Rusia.
Colindul de Crăciun este unul dintre obiceiurile românești, cu originea în credința străbunilor, care străjuie cea mai importantă sărbătoare de iarnă, Nașterea Domnului. Crăciunul este polul în jurul căruia gravitează o multitudine de colinde, urări şi tradiţii specifice, care trimit spre vremuri demult apuse, dar ce se regăsesc și azi, fiind datoria noastră ca aceste datini să le transmitem și pe mai departe.
Prin milostenie învăţăm să-L cunoaştem şi să-L iubim pe Dumnezeu, să descoperim frumuseţea vieţii în Hristos, să iubim pe aproapele nostru, să ne ferim de păcat şi să ne îngrijim de mântuirea sufletului.
Se cade a pune în minte mila și judecata, adică să câștigăm după dreptate și să împărțim milostenie, după cum este scris, ca prin aceasta să ne apropiem de Dumnezeu.
Bunătatea cu care oferi un lucru, căldura ce însoțește un cuvânt, îmbrățișarea sinceră adresată celui singur și abătut de valurile vieții, pot fi nu doar suporturi emoționale, ci chiar acte prin care Dumnezeu vrea să lucreze.
Colindul românesc, prin forma sa simplă şi prin învățătura pe care o exprimă, reprezintă glasul sfânt al Sfintei Evanghelii şi al Bisericii, extins sau transmis în sufletele şi-n casele dreptcredincioşilor români de pretutindeni. Colindul reprezintă ecoul popular şi artistic al cântărilor bisericeşti liturgice.
"Dă milostenie din cele ce ai și de la nici un sărac să nu-ți întorci fața ta, și atunci nici de la tine nu se va întoarce fața lui Dumnezeu. Când ai mult, dă mai mult; dacă ai puțin, dă mai puțin, dar nu pregeta să faci milostenie. Și îți vei adăuga prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele. Că milostenia izbăvește de la moarte și nu te lasă să te cobori în întuneric." (Tobit 4, 7-10 )
”Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate și nedreptățile tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să dăinuiască” (Daniel 4, 24) pentru ca ”mila și adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale” (Pilde 3, 3).
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul –Biroul de Cateheză a organizat o activitate educațional-catehetică și reacreativă la Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din municipiul Curtea de Argeș.
Sectorul Social Filantropic și de Misiune al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, a organizat o activitate socială și pastoral-misionară la parohia Rucărul de Jos, Protoieria Câmpulung Muscel.
Colindele, aceste minunate creații populare, s-au păstrat din generație în generație și au răsunat în fiecare an, fără întrerupere, în casele creștinilor, în ajun de Crăciun, sub luceafărul de argint al păcii, în seara de Anul Nou și la alte sărbători, aducând bucurie și mângâiere.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că valoarea milosteniei nu depinde de cât dăm, ci de gândul cu care dăm: ”Știi când milostenia este adevărată și plăcută lui Dumnezeu? Când o faci cu blândețe, nu cu asprime; când o faci cu inima deschisă, nu bombănind în sinea ta; când nu îți pare rău că dai, ci te bucuri, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bune”.
O dată cu sărbătorile de iarnă, este vremea colindelor, iar tradiţia rămîne încă vie pe meleagurile argeşene.
Pagina 222 din 354