Teologii ortodocşi şi romano-catolici sunt de părere că Epistola către Evrei a fost adresată de Pavel creştinilor din Ierusalim şi din Palestina.

Locul redactării este Roma, între anii 64-65 d. Hr., după ce s-a eliberat din captivitatea romană şi înainte de a pleca în Spania. Sfântul Iacob a trecut la Domnul în anul 62 d. Hr., el fiind primul episcop al Ierusalimului. Creştinii au rămas fără păstor, iar creştinii aveau nevoie de ajutor moral, de povăţuiri şi multă încurajare. Viaţa religioasă a început să intre în declin prin delăsare, oboseală şi mai ales din cauza persecuţiilor care se ţineau lanţ.

Pavel Apostolul află cu multă îngrijorare despre situaţia creată în urma martiriului Sfântului Iacob, cel care a condus Biserica din Ierusalim cu o autoritate sfântă. Acum şi-a îngăduit  Marele Pavel să intervină în viaţa zbuciumată a creştinilor din Iudeea.

Scopul Epistolei către Evrei a fost de a încuraja şi lămuri că Iisus Hristos le-a adus oamenilor un testament şi o preoţie superioară celor din Legea lui Moise; preoţia lui Aaron este umbra celei a lui Hristos, ca Fiu întrupat al lui Dumnezeu, Care prin Pătimirea, Moartea, Învierea şi Înălţarea la cer precum şi prin A Doua venire, când vom fi din îndurarea Lui părtaşi ai Slavei Sale celei împărăteşti, ne va mântui.

Origen spune că epistola este după gândirea lui, dar compunerea – stenograma – este a altcuiva, opinie impusă în Occident prin Augustin şi Ieronim. Înclin să cred că Epistola către Evrei fiind redactată între anii 64-65, a fost scrisă de mâna medicului Luca Evanghelistul, care îl însoţea pe Pavel la Roma, el ascultând planul acestei celebre epistole din însăşi gura bătrânului Apostol Pavel.

Tema centrală a Epistolei către Evrei este că Arhiereu înseamnă Mare-Preot, Iisus Hristos, fiind văzut, astfel, ca mijlocitor între Dumnezeu şi oameni.

De aceea, porunca Apostolului Pavel este limpede: „Ascultaţi de mai marii voştri şi supuneţi-vă lor, că ei priveghează pentru sufletele voastre, ca unii ce au să dea seamă de ele; s-o facă cu bucurie şi nu suspinând, ceea ce nu v-ar fi de folos!”[1]

„Să dăinuie iubirea frăţească!”[2] fără de care nu vom vedea faţa lui Iisus Hristos!

Calinic Argeșeanul

[1] Evrei 13, 17

[2] Evrei 13, 1