Despre episcopul Tit se ştie că era de origine păgână. Părinţii săi erau greci. L-a convertit la creştinism Sfântul Apostol Pavel pe care l-a însoţit în a doua călătorie la Ierusalim. El va îndeplini misiuni delicate în Corint.

După cum se ştie, Tit, în anii 63-64, se află în Creta, lăsat de Apostolul Pavel ca să conducă Bisericile înfiinţate după ieşirea din prima captivitate romană. Epistola este scrisă în jurul anilor 66-67, în timpul celei de a doua captivităţi din Roma.

Epistola, numită pastorală, cuprinde un program de pastoraţie ca şi epistolele I şi II Timotei, de organizare a Bisericilor din Creta: „Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să pui rânduială în cele ce au mai rămas şi ca-n fiecare cetate să aşezi preoţi aşa cum ţi-am poruncit eu.”[1]

Tonul caracteristic al epistolei adresate lui Tit este plin de dinamism şi afecţiune. Îndemnul apostolic al Sfântului Pavel este şi azi de o proaspătă actualitate: „Cuvântul este vrednic de crezare, şi vreau ca aceste lucruri să le spui răspicat, pentru ca cei ce I s-au încredinţat lui Dumnezeu să aibă grijă să fie-n frunte la fapte bune. Acestea sunt bune şi folositoare oamenilor. Dar de întrebările nebuneşti şi de genealogii şi de certuri şi de încrucişările de vorbe asupra legii fereşte-te: sunt nefolositoare şi deşarte. Pe omul eretic, după întâia şi a doua mustrare îndepărtează-l, ştiind că unul ca acesta s-a înstrăinat şi rătăceşte-n păcat, osândit de sine însuşi.”[2]

Citirea mai deasă a celebrelor epistole pauline ajută să ne întărim în credinţa cea adevărată în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

Aşa vom fi ocoliţi de rătăcirile care bântuie lumea, fără cruţare!

Calinic Argeșeanul

[1] Tit 1, 5-6

[2] Tit 3, 8-11