După cum stabilesc exegeţii, epistola a doua a Sfântului Pavel a fost scrisă în cea de a doua captivitate a Marelui Apostol.  Ucenicul iubit, Timotei, a fost lăsat în Efes pentru a conduce Biserica din acest spaţiu.

Citim în Istoria Bisericească a lui Eusebiu de Cezareea, că vrednicul Timotei a fost primul episcop al marii Biserici a Efesului. El va muri martiric sub persecuţia Împăratului Domiţian.

A doua Epistolă către Timotei este scrisă la Roma şi trimisă în Efes, unde ucenicul prea iubit al lui Pavel a fost lăsat să conducă Biserica din marea metropolă. Se spune că această scrisoare a fost alcătuită înaintea morţii lui Pavel, fiind considerată de către exegeţi (specialiştii în studiul Noului Testament) drept testamentul său duhovnicesc.

Această epistolă, ca şi prima, a fost scrisă în perioada anilor 63-67. Adresarea este plină de afecţiune: „Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu după făgăduinţa vieţii care este-n Hristos Iisus, lui Timotei, iubitul fiu, Har, milă, pace de la Dumnezeu – Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru! Când zi şi noapte neîncetat te pomenesc în rugăciunile mele, Îi mulţumesc lui Dumnezeu pe care din strămoşi Îl slujesc în conştiinţa curată. Aducându-mi aminte de lacrimile tale, eu doresc să te văd ca să mă umplu de bucurie. Plin sunt şi de amintirea neprefăcutei credinţe care este-n tine, aceea care mai întâi s-a sălăşluit în bunica ta, Loida, şi-n maica ta, Eunichi, şi despre care sunt încredinţat că este şi-n tine.”[1]

Aşa scrie Sfântul Pavel lui Timotei, primul episcop din Efes, considerat „adevărat fiu în credinţă.”[2] El ştia din pruncie bătrânele Scripturi: „Tu însă rămâi în cele ce-ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat şi fiindcă din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cele ce pot să te înţelepţească spre mântuire prin credinţa cea întru Hristos Iisus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre dare de învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre deprinderea cea întru dreptate, pentru ca omul să fie desăvârşit, bine pregătit pentru tot lucrul bun.”[3]

Să citim cu bucurie superba epistolă!

Calinic Argeșeanul

[1] II Timotei 1, 3-5

[2] II Timotei 1, 2

[3] II Timotei 3, 14-17