Așa cum am spus, vor urma câteva tablete în care se va arăta din însemnările Împăratului filosof, Marc Aureliu, din cartea sa: Către mine însumi!

„Toate-s pline de numele Providenței divine. Chiar întâmplările felurite nu sunt ceva nefiresc, ci atârnă de conlucrarea și înlănțuirea cauzelor îndrumate de către Providență. Toate faptele își au originea de la Providență. Cu aceasta se leagă atât necesitatea, precum și aceia este folositor universului, și din care tu ești o parte. Ceea ce este în acord cu marele tot, și ceea ce contribuie la păstrarea orânduielii lumii, este un bine pentru fiecare parte a naturii. Armonia lumii se păstrează, atât prin mijlocul prefacerii elementelor materiale, cât și a corpurilor alcătuite din ele. Aceasta să-ți fie de ajuns, adevărul acesta, să-ți slujească totdeauna drept învățătură!

Nu uita niciun moment care este natura Universului și ce fel este a ta proprie, ce legătură este între aceasta și aceea și ce fel de parte alcătuitoare ești tu și din care întreg, și în urmă ține mereu minte că nimeni nu te poate împiedica să faci sau să zici, ceea ce este în concordanță cu natura, din care tu însuți ești o parte.

Cât de repede pier toate lucrurile! În lume, înșiși oamenii, în timp, amintirea lor! Ce sunt oare toate senzațiunile  noastre, mai ales ispitirile noastre de plăcere și durerile noastre dătătoare de groază, și în sfârșit lucrurile, care din cauza măreției lor aparente ne smulg strigăte de admirație; cât de neînsemnate și vrednice de scârbă, cât de josnice, de șubrede, de pieritoare! Omul gânditor se cuvine să cugete la aceasta. Și chiar aceia, ale căror păreri și cuvinte dau gloria, cine sunt ei? Ce este moartea? Dacă o privim numai în ea însăși, și desfacem cugetul nostru de ea, ideile legate de ea în închipuirea noastră, nu vom vedea în moarte decât un efect al naturii. Însă cine se teme de un efect al naturii, este copie. Ba încă moartea nu este numai un efect al naturii, ci este chiar o acțiune binefăcătoare pentru natură. Consideră, în sfârșit, în ce mod și prin care parte a ființei sale, străbune în atingere cu Dumnezeu și în care se află părticica aceasta a omului!”

Filosoful Marc Aureliu, ajunge la împăcarea cu Dumnezeu!