Cine nu-și amintește mereu, că deasupra noastră, în nesfârșitul Univers, există o lume invizibilă, care este condusă, după credința celor din Antichitate, de un Zeu Suprem, numit chiar Zeus.

Noi, creștinii ortodocși și cei dimpreună cu noi, am învățat din bătrânele Scripturi că: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu!”

Cine nu cunoaște pe filosoful Aristotel (384 î.e.n. – 322 î.e.n), care considera că Domnul Dumnezeu este deasupra, în afara acestei lumi și un conducător primordial al omenirii. Îl numea „Mișcător nemișcat al Universului”. Deci îl numește pe Dumnezeu cu întregul Univers și consideră că este Dumnezeu deasupra în Univers, așa cum arată și medicul Alexandru Ciurea în cartea sa: Sănătatea creierului, pe înțelesul tuturor.

Cugetarea, acel „cogito” despre care ne-a lăsat în scris peste veacuri, Rene Decartes, este starea de bucurie intelectuală și proaspătă, credința în Domnul Dumnezeu. Suntem poftiți și îndemnați să trecem cu fiorii Cugetării prin tainele Credinței de la începutul ei. Trebuie să cugetăm la Dumnezeu, Care a creat totul! Să cugetăm la Universul fizic, vizibil și invizibil! Să ne obișnuim a privi Cerul, cu ochiul liber, dar și cu aparatele de scurtare a distanțelor cosmice, adică să trecem și pe la Observatorul astronomic (cu program ar trebui să trecem toți românii și toți locuitorii Pământului) și să observăm ce înseamnă Universul în care călătorim toți de miliarde de ani.

Așa vom începe să înțelegem mai bine și corect ce a scris David Prorocul, prin inspirația Duhului Sfânt, în Psalmul 18, versetul 19: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. Ziua zilei spune cuvânt și noaptea nopții vestește știință. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror graiuri să nu se audă. În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. În soare și-a pus locașul Său și El este ca un mire ce iese din cămara Sa. Bucura-se-va ca un uriaș, care aleargă în drumul lui. De la marginea Cerului ieșirea Lui și oprirea Lui până la marginea Cerului și nu este cine să se ascundă de căldura Lui!”

Iată că aflăm unde are locuință, domiciliul, Domnul Dumnezeu: în soare și în inima noastră! Să ne îmbrăcăm în căldura iubirii lui Dumnezeu.

Doar așa vom fi siguri că am cugetat bine și că suntem copiii Domnului!

Calinic Argeșeanul