Dacă am spus câteva cuvinte, cam ce a gândit Shakespeare (un englez) despre femeie, am zis în cugetul meu, că este bine să se știe, așa ca fapt divers, ce a lăsat scris în Cartea de Înțelepciune și Mihail Sadoveanu, uriașul scriitor român!

Parcă-l vezi pe sfătosul romancier cum stă la vorbă cu femeile, la o clacă moldovenească: „Au și femeile un suflet și o judecată. Pe lângă cloște și stative, au a naște în dureri și a crește copii” (Frații Jderi, pag. 651).

Rostul femeii în lume este esențial, spune Mihail Sadoveanu: „Dacă n-ar fi muierile, cu rânduială și cumințenie, ce s-ar face Țara?”

Se știe din Istoria Universală că femeia a salvat, totdeauna, destinul omenirii, dar bărbații au învățat din „Frații Jderi”, roman scris de scriitorul Sadoveanu, că: „Femeia frumoasă și punga plină..., nu e bine să le arăți...ca să nu ia aminte răii” și că, atunci când: „Femeia intră pe ușă, liniștea iese pe fereastră.”

Marele scriitor, Mihail Sadoveanu, spre bucuria femeilor, este maestru zicând că, după ce a fost „lipsită de podoaba bărbii, muierea a dobândit de la Domnul Dumnezeu, sporul limbii sale”, spune că: „Își găsesc cu greu soție acei care sunt rânduiți...să fie stăpânitori noroadelor”, și cu mai multă gravitate, arată că: „Însoțirea cu muiere (în limba latină înseamnă femeie), întru căsnicie, e greu meșteșug și silnică muncă”, și eu, vai de mine păcătosul, cred întocmai!

Dar una și mai uriașă, la nivel mondial: „Înțelepciunea muierilor a sprijinit și a dărâmat împărățiile”, Sadoveanu trăgând concluzia că: „Muierea e vinovată totdeauna și de orice se întâmplă pe lumea asta”, pentru că: „Parcă poți ceti în sufletul femeiesc?” și că: „Muierii niciodată nu-i încredința secretele tale ca să te supuie voinței ei.” Și ca Mihail Sadoveanu (mare înfulecător de plăcinte) să o facă lată, a scris: „Multe-s năvălirile valurilor mării, multe-s suflările cele calde ale apelor și ale focului, greu lucru-i sărăcia, grele-s și alte nenumărate rele, dar nimic nu-i așa de greu ca muierea cea rea” (Esopia, pag. 118).

Și acum, avertisment: „Pururea cu muierea poartă-te bine și înțelepțește, ca să nu-i dai prilej a dori buna purtare a altui bărbat” (Esopia, pag. 144). Și mai ales: „Să te temi de muierea care tace, nu de cea care vorbește” (Frații Jderi, pag. 654).

Cred că Mihail Sadoveanu nu prea iubea femeile din Moldova!

Calinic Argeșeanul