Sfântul Vasile cel Mare, ascetul desăvârșit, dorea ca păstoriții săi să se abțină de la băutură și mai ales de la beție, adică, s-ar putea spune că Marele Sfânt Vasile nu avea nimic împotriva unui pahar de vin, recomandat și de Sfântul Apostol Pavel, ucenicului său Timotei „pentru desele lui neputințe”.

Se înțelege că este vorba de vin ca medicament (curat și luat cu măsură), și nu era vorba de starea de ebrietate sau îmbătarea cu vin mult și uneori de calitate îndoielnică: „Nu vă îmbătați de vin, în care este desfrânare” (Efeseni 5, 18); și iarăși: „Neînfrânat este vinul (adică cine-l bea cu lipsă de măsură) și de ocară beția” (Pilde 20, 1). Neascultând, culeg roadele beției: Trupul este puhav, ochii betejiți, gura uscată și aprinsă...

Care om are o constituție așa de tare încât să poată țină piept relelor pricinuite de beție? Prin ce mijloc s-ar putea ca un trup, înfierbântat necontenit de vin și necontenit udat de vin, să nu se istovească, să nu-și piardă puterea și să nu se distrugă? De aici vin tremurăturile și bolile, duhul este tăiat de abuzul vinului, nervii își pierd tăria lor și tremur cuprinde toate mădularele trupului. Pentru ce atragi asupra ta blestemul lui Cain (Facerea 4, 14); ca să tremuri și să te vânzolești toată viața? Că trupul, dacă nu are sprijinul său firesc, trebuie neapărat să se vânzolească și să tremure”.

Este evident că păstoriții Sfântului Vasile cel Mare, erau cumva „campioni ai băuturii” și din cuvântul său vedem vehemența cu strigăte: „Până când vin? Până când beție? Ești în primejdia de a ajunge mocirlă în loc de om, atât de mult te-ai amestecat cu vinul și ai putrezit împreună cu el? Din pricina beției din fiecare zi, miroși a vin, a vin stricat, ca vasele care nu mai pot fi întrebuințate. Pe aceștia îi plânge Isaia: „Vai de cei ce se scoală dimineața și umblă după sickeră (orice băutură care îmbată), de cei care petrec până seara, că vinul îi va arde pe ei. Beau vinul cu chitare și alăute, dar la lucrurile Domnului nu caută și lucrurile mâinilor Lui, nu le socotesc” (Isaia 5, 12-13).

Să gustăm din bunătățile Domnului Dumnezeu și nu ne vom îmbăta, nici ameți! Și bucurie vom semăna în jurul nostru!

Calinic Argeșeanul