Viața noastră este bântuită de trei uragane nimicitoare. Care sunt uraganurile acestea înfricoșătoare?

Pofta trupului!

Atât timp cât trăim și suntem atenți la viața noastră, vom observa toate mișcările minții noastre care mereu pune la muncă și în primejdii de tot felul pe bietul nostru trup. Nimeni nu scapă de încercările și valurile trupești, oricât ne-am ascunde cu grijă și fățărie de către cei din jurul nostru, alți fățarnici și ipocriți, care au îndrăzneala să se declare ușă de biserică.

Cum putem scăpa de tirania trupului năbădăios, atât cât este, mai ales, tânăr și în putere? Prin a spune NU, tuturor tentațiilor și a ne hrăni cu rugăciune și cu voință de a ne sfinți, cu orice preț. Și mai cum? Să fugim de ispita din minte, din inimă, din imaginație, fiindu-ne rușine de oameni și frică de Dumnezeu!

Pofta ochilor!

Cea mai mare luptă împotriva ispitelor este lupta împotriva poftelor care intră prin ferestrele ochilor. Dacă am avea grijă de uitătura ochilor, nu am mai avea atâtea insuccese. Să nu căutăm cu privirea pe nimeni, niciodată! Să ne instruim gesturile privirii și să nu rotim ochii ca vulturii pe deasupra victimelor. Ne privim? Ne bucurăm, dar ne și ardem de energia, lumina sau focul ce pornește dintr-o privire pătimașă, mai ales. Prin priviri oacheșe, insistente, obraznice, iscoditoare, noi derutăm pe cei mai slabi la asalturile vizuale. Priviți către Ceruri! Să privim la Pământ, la viața noastră pentru a o îndrepta. Cine clipește des și ,,face cu ochiul”, este un om păcătos sau diliu! Să ne stăpânim privirea! Este esențial. Privirea scoate trupul în bulevard!

Trufia vieții

Mare belea în viața noastră, această stare sterilă a vieții! Cine n-a fost cuprins de trufia vieții? Această patimă a trufiei ne cuprinde de la leagăn până la mormânt! Trufia sau mândria este o boală a trupului, dar și a sufletului. Merg mână în mână. De strâmbătura mândriei idioate nu te vindeci singur, până nu te trântește Dumnezeu la pământ, ca pe Apostolul Pavel.

Sfântul Ioan Evanghelistul a făcut experiența: ,,Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Și lumea trece și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac! (I Ioan 2, 16-17).

Lupta cu noi înșine, este lupta dreaptă și folositoare. Să lăsăm pe ceilalți în voia lui Dumnezeu, că El a zidit, a hrănit și a crescut! Tu, vezi-ți de treabă!

Calinic Argeșeanul