Oricum, până la urmă, viața noastră intră într-o stare de saturație. Încet-încet, toate ale vieții încep să capete o nouă ipostază de a ne gândi la nimicnicia vieții, oricât ar fi de optimistă și plină voința de a ne împlini planurile pe care ni le facem.

Nu ne-am îndoit niciodată că am fi prea optimiști și prea încrezători, dorind cu orice preț ca să ne impunem voința de a reuși. De foarte multe ori am avut semne că este zadarnică toată truda de fiecare zi.

Făcând însă planurile din viața noastră, ne-am gândit să ne rugăm Domnului Dumnezeu ca să binecuvinteze toată osteneala noastră pentru a crește fără alte ispite în viața lăuntrică. Așa am văzut că viața mea supranaturală poate crește în numele Domnului Iisus Hristos și mai ales în măsura creșterii iubirii față de Domnul Dumnezeu, față de natură, față de semeni și față de tot ce a creat Dumnezeu din Iubirea Sa dumnezeiască.

Revărsarea harului Duhului Sfânt se face prin săvârșirea de fapte bune (după putere!), lepădare de făpturile dragi peste măsură, acceptarea durerilor fizice sau morale, modestie în comportări și vestimentație; rugăciune stăruitoare; participarea (după putere!) la Sfânta Liturghie și primirea cu rânduială a Sfintelor Taine, cu deosebire Sfânta Euharistie, prin împărtășirea mai deasă decât în cele patru posturi anuale.

Făcând aceasta cu râvnă, vom simți cum sporește în viața noastră, viața lui Iisus Hristos: „O, suflete al meu! Iisus este Acela, Care ți se prezintă prin harul ce-l primești în clipa de față: în rugăciunea ce trebuie să o faci, în Liturghia pe care trebuie să o săvârșești sau să o asculți, în actele de răbdare, de râvnă, de lepădare de Tine, de încredere, de osteneală, de râvnă, de dragoste, ce trebuie să le deprinzi” (Sufletul Apostolatului, I.B. Chantard, Cluj, 1943, p. 20).

Ne putem ascunde de iubirea Domnului Dumnezeu? Dorim creșterea în viața lăuntrică? Atunci să pornim la drumul care ne duce pașii spre Iisus Hristos, Domnul nostru! Întâlnirea cu El rezolvă totul!

Calinic Argeșeanul