Zbaterea noastră, ca a peștilor în plasă, este fără să vrem, ori fără să recunoaștem, condiția noastră existențială. În decursul veacurilor, bieții oameni s-au hrănit cu zbuciumul de fiecare clipă.

Căutarea noastră perseverentă este de a găsi o certitudine. Cioran a reținut, citind pe Karl Barth, că un om nu putea: ”păstra nici măcar o boare de viață, dacă în adâncul nostru n-ar exista o certitudine: Dumnezeu este drept”.

Tălmăcirea lui Cioran este de-a dreptul surprinzătoare: ”Sunt totuși inși care trăiesc fără a cunoaște această certitudine și fără s-o fi cunoscut vreodată. Care este taina lor și prin ce miracol, știind ceea ce știu, mai respiră?”

Bietul Cioran, vorbea despre sine!

Să fie oare începutul cumințirii?

Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.