Dacă ne gândim la izvorul lucrurilor, adică al tuturor lucrurilor, nu putem să ne limpezim fără a lua în calcul ca prim creator absolut pe Dumnezeu.

Pentru a înţelege pe deplin Descoperirea dumnezeiască şi modul cum o putem percepe ca ajunsă până la noi, vom vedea că se folosesc două căi: Descoperirea dumnezeiască pe calea firii şi Descoperirea dumnezeiască mai presus de fire sau pe cale supranaturală.

Vom zăbovi asupra descoperii pe calea firii, numită şi Revelaţia naturală. Prin aceasta se înţelege comoara de învăţături pe care întreaga natură ni le dezvăluie lămurit, asupra existenţei şi asupra unor însuşiri ale Creatorului Dumnezeu.

Cu mintea noastră limpede, vom afla că întreaga zidire, de la începutul lumii şi până azi, are un Ziditor Atotputernic şi Atotînţelept şi că întreaga fire ne glăsuieşte despre Dumnezeu, precum scrie psalmistul David: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zile spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. Nu sunt graiuri, nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă. În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.”[1]

Cine n-a văzut întreaga făptură, ordinea şi armonia în facerea ei, care arată ca din carte şi strigă pe Stăpânul şi Făcătorul ei, cum spune Sfântul Atanasie? Chiar dacă popoare mai vechi şi mai noi s-au închinat şi se închină la statui, pietre şi lemne, ele ştiu, că le spune inima, că este Cineva mai mare şi mai puternic ca ele, cum scria Fericitul Ieronim în epoca de aur a Creştinismului. Aşa au înţeles şi filosofii care au cercetat adâncurile divine şi ceilalţi artişti, că din zidire înţelegi pe Cel care a zidit, adică pe Dumnezeu Atoatecreatorul.

Iar Apostolul Pavel, cel care a văzut ce este şi în al treilea Cer, ne-a spus, spre luare aminte: „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare.”[2]

Ce vom răspunde lui Dumnezeu, când ne va întreba: ce aţi înţeles voi, pământenilor, copiii Mei, din frumuseţile lumii văzute, unde v-am zidit ca să vă bucuraţi?

Calinic Argeșeanul

[1] Psalmul 18, 1-4

[2] Romani 1, 20