Cum să rămână în uitare o rană care nu s-a vindecat de 30 de ani, Decretul 410/1959, care a decimat personalul monahal din Mănăstirile României, considerat ostil societății socialiste?

Iar ca să mai dureze viața monahală, și așa schiloadă, Departamentul Cultelor, prin personalul ideologic, nu admitea alt personal, dar și cel existent, nu putea rămâne în mănăstire, dacă nu avea un certificat că este ”nebun”! Deci, fiecare mănăstire se transforma într-un ospiciu. Așa eram silit să fac, dar n-au scos-o la capăt cu mine, cunoscând din propria nenorocire, când am fost starețul celor două mănăstiri: Sinaia și Cernica, pe vremea Patriarhului Iustin Moisescu.

– Da, domnule Crăciunescu Petre, suntem niște ”nebuni” de legat, îi spun directorului din Departament, care îmi spunea pe șleau lucrurile, dar și eu le spuneam la fel.

– Așa, Părinte Calinic, acum ai înțeles.

Am înțeles bine, dar noi, potrivit Patericului, suntem un fel de nebuni de multă vreme. Pe vremuri erau ”nebuni” pentru Hristos, iar acum ne fac alții ”nebuni”, adică dezaxați neînsurați.

– Păi, ce spune Biblia, Părinte? Voi, călugării, nu respectați porunca lui Dumnezeu de a vă înmulți, ca toți oamenii, sănătoși la cap. Noi, Departamentul Cultelor, ținem cu Dumnezeu, nu ca voi! Ca să vezi ”minune”!

Mi-a plăcut dialogul. Era sincer. L-am lămurit cum stau lucrurile, citindu-i capitolul VII din I Corinteni, unde Sfântul Apostol Pavel dă sfatul cum trebuie să ne orânduim viața.

– N-am știut ce spune Pavel! Cred că are dreptate, dacă punem lucrurile cap la cap. Ș-apoi, să mai țineți minte că noi dăm contribuția popilor, nu că avem bani sau că ne doare inima de voi. Vă dăm bruma de bani pentru a vă face să tăceți din gură, să nu criticați orânduirea de Stat a României.

M-am simțit descurajat de felul cum gândea omul regimului, care lua o pensie bună și un salariu pe deasupra, criticându-ne pe noi, gândeam și eu printre vorbe.

– Contribuția de la Statul Român este de la Poporul Român, îi spun directorului cu ochelarii pe nas, contribuție care se reține aproape în întregime din impozit, iar preotul mai aduce de acasă bani pentru a completa și impozitul pus și pe completarea din fonduri proprii. Așa că nu-i niciun salariu de la Stat, ci doar totul se transformă în impozite. Mare salariu, impozitat de două ori! O dată contribuția și apoi salariu intreg din fonduri proprii! Ca la noi, la nimenea!

Patriarhul Teoctist, la vârsta de 75 de ani, cu o sănătate vibrantă, spune: ”Dat fiind rolul monahismului în Biserică și viața Poporului Român, interesul național și internațional pentru spiritualitatea românească și mai ales necesitatea implicării și mai intense a monahismului în lucrarea duhovnicească de astăzi a Bisericii, să se examineze posibilitatea reînființării școlilor monahale.”

Roman Ialomițeanul: ”Școli monahale în fiecare mănăstire, iar cei care se disting la învățătură și purtare, să se înscrie la Seminar. Să se facă un program pentru școlile monahale pe o perioadă de trei ani, cu dreptul de a fi tunși în monahism, mănăstirea urmând să-i recomande la Seminar pentru desăvârșirea în viața monahală. Trebuie să fim cu grijă și pentru reînviorarea vieții spirituale a credincioșilor din Biserica Strămoșească și Poporul Român.”

O altă temă pe Ordinea de zi a Sinodului Românesc a fost și: Comunitățile ortodoxe române de peste hotare în noua situație din viața socială și bisericească a României.

Teoctist Patriarhul: ”Preoții din străinătate au mari greutăți pentru că sunt acuzați că sunt spioni ai comunismului prăbușit. Se spune că noi am fost unealta dictaturii. Să luăm măsuri. În necaz: Valdman-Milano, Iana și Găină-Australia, Suedia etc.,...”

Nicolae Mitropolitul: ”Să așteptăm puțin. Se va reface situația. Emigranții politic...sunt unii incisivi. Preotul Găină lucrează frumos. Să avem puțină răbdare. Chiar mai mult!”

Nestor Mitropolitul: ”Curent anticomunist. Noroi se aruncă asupra noastră, în tot felul.”

Teoctist Patriarhul: ”Românii noștri fac necazuri. Noi între noi! Ne bucurăm că Fischer, Secretarul General al Consiliului Mondial al Bisericilor, l-a văzut pe Patriarhul Teoctist la Televiziunea Română, apreciind cu acest prilej mesajul transmis pe 22 decembrie 1989.”

Continuă Patriarhul: ”Să folosim absoluțiunea, adică Amnistia, stingerea condamnării și Iertarea – grațierea – iertarea executării pedepsei. Să examinăm cazurile de caterisire și depunerile din treaptă a unor clerici din Biserică.”

La auzul acestor cuvinte rostite de Patriarhul Teoctist, Roman Ialomițeanul a sărit ca ars: ”Să lăsăm acest punct de pe Ordinea de zi, pentru că este vorba de canoane!”

Patriarhul Teoctist glosează: ”Să tratăm cu atenție acest punct nevralgic pentru a aduce mărturia că unii preoți au fost sancționați  la presiune politică, fie că sunt în țară sau în străinătate. În viața de Stat vin foarte mulți și sunt puși în ascultări de răspundere. Cei care au suferit prigoană politică, Biserica vine în fața credincioșilor și a preoțimii noastre cu această atitudine de mamă duioasă, să nege prin această atitudine abuzurile dictaturii.”

Roman Ialomițeanul: ”Să nu depășim prevederile canonice!”

Patriarhul Teoctist: ”Harul lui Dumnezeu să se răsfrângă asupra acestor oameni!”

Roman Ialomițeanul: ”Numai pe bază de cerere nominală a celor împricinați, pentru iertare.”

Nicolae Mitropolitul: ”Din Eparhia Timișoarei au plecat mulți preoți în străinătate, total: 12 preoți, dați în judecata Consistoriului Eparhial pentru părăsirea parohiei. Trei au fost recăsătoriți, dar pricina numărul 1 era părăsirea parohiei. Sunt destui preoți recăsătoriți. E o problemă mai veche și nu numai în Biserica noastră. Substratul la noi, însă, era de natură politică. Să găsim un moment unic, când e vreme de reconciliere. În calitatea ce o am și cu toată responsabilitatea, consider că Biserica ar putea face un act de clemență pentru a ajunge la o refacere (din partea noastră) a unității spirituale. Sfântul Sinod să recurgă la o hotărâre și fiecare eparhiot să rezolve cazurile aparte – sunt cazuri canonice și politice. Sunt și cazuri speciale (Calciu), iar Biserica trebuie să-și manifeste dragostea ei.”

Nestor Mitropolitul: ”Și la Craiova avem cazuri de natură politică. I-am caterisit. Rugăm Sfântul Sinod să ridice această caterisire!”

Gherasim Cucoșel: ”Trei cazuri avem și noi. Doi pot fi iertați, unul, nu. Aceasta la Arad. Trebuie lăsat totul la latitudinea fiecărui ierarh.”

Epifanie al Buzăului: ”În mod excepțional, Biserica poate să acorde iertare celor politici.”

Calinic Argeșeanul: ”Cei politic caterisiți, să fie iertați de Sfântul Sinod.”

Teoctist Patriarhul: ”Calinic, lămurește încă o dată pe Preasfințitul Roman, cum trebuie dată iertarea pentru cei pedepsiți politic.”

Antonie Mitropolitul: ”Să li se dea iertare tuturor preoților pedepsiți politic. Fără cerere. În mod necondiționat.”

Teoctist Patriarhul: ”Fiecare ierarh poate ierta pe orice preot.”

Roman Ialomițeanul: ”Problema celor sfinte!”

Teoctist Patriarhul: ”Iertarea este fără condiții. Iisus nu a făcut pomelnic pentru păcatele tâlharului. Pentru Înviere, toate se iartă.”

Roman Ialomițeanul: ”Preotul Pop Alexandru nu se poate ierta!”

Patriarhul Teoctist: ”Să stăm cu fruntea deschisă pentru iertare!”

Nicolae Mitropolitul: ”S-au condamnat folosind pretext, recăsătorirea. Să iertăm, pentru că la mijloc nu era un motiv de ordin politic.”

Gherasim al Râmnicului: ”Având în vedere contextul, trebuie să iertăm totul.”

Timotei al Aradului: ”De acord pentru iertare!”

Patriarhul Teoctist: ”Iertăm din bunătatea lui Dumnezeu!”

Episcopul Roman Ialomițeanul: ”Cine nu face act de pocăință, nu este iertat!”

Teoctist Patriarhul: ”Au făcut pocăință prin înstrăinare, remușcări, cu dorul Țării!”

Damaschin Severineanul: ”Să fie formulată canonic.”

Teoctist Patriarhul: ”Iertarea nu este canonică. Nu are hotar.”

Eftimie al Romanului: ”De acord!”

Antonie Mitropolitul: ”Nici să nu folosim cuvântul: iertare. Se anulează toate pedepsele pentru motive politice, în decursul anilor, slujitorilor bisericești care din motive politice și la presiunile politice, cu nădejdea în iubirea dumnezeiască și regretul că nu s-a putut rezista presiunii.”

Se vede limpede că Episcopul Roman Ialomițeanul era mai mult cu dreptatea, iar Teoctist Patriarhul cu sinodalii erau pentru iubire și iertare. Multe ”răfuieli” au fost între Roman Ialomițeanul, episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor și titularul Eparhiei, Teoctist Patriarhul. Aproape la toate propunerile bietului Patriarh, Roman spunea invariabil: Nu!

Ordinea de zi a Sinodului, la început de An Nou, 1990, în cele 10 pagini, se apropia de sfârșit. Doar câteva puncte au mai rămas.

Patriarhul Teoctist anunță că se înființează Fondul Solidarității Creștine; Forul Libertate 1989 și aportul Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru acesta se face apel la credincioși și la Instituțiile Statului. Argeșul făcuse deja.

Roman Ialomițeanul: ”Punem prea mult pe spinarea credincioșilor.”

Patriarhul Teoctist: ”Fondul Solidarității Internaționale să fie depus în Fondul Libertatea 1989 și să fie prevăzut în Bugetul pe anul 1990.”

Spre marea mea bucurie, apare și ceea ce argeșenii așteaptă de multă vreme. Se înțelege că și eu așteptam cu ei.

Patriarhul Teoctist: ”Examinarea situațiilor Episcopiilor Ortodoxe Române desființate: Episcopia Argeșului, Episcopia Hușilor, Episcopia Constanței, Episcopia Mara-mureșului, și examinarea situației proprietăților bisericești de la Eparhii, mănăstiri, parohii (imobile, terenuri, fundații, epitropii, etc.).”

La aceste două propuneri, pe lângă cele multe și obositoare, în ședința primului Sinod dezmeticit din furturile restricțiilor comuniste, ierarhii au amintit de apariția viitoare a noii Constituții democratice, care va reglementa și prevedea toate rânduielile bune care trebuie să stea la temelia României democratice.

Patriarhul Teoctist: ”Se va face o Comisie Centrală și pe Eparhii – cei ce au revendicări -  să știm cum să le rezolvăm, să fie cerută din punct de vedere juridic -  principiul juridic – pentru a se evita abuzurile; doar nu suntem într-o țară barbară.”

Damaschin Severineanul: ”Biserica nu poate ceda! Preoții să ia adeziuni. Cuvântul Sfântului Sinod pentru unitate!”

Patriarhul Teoctist: ”Biserica Ortodoxă Română nu-și însusește actul abuziv de la 1 decembrie 1948. Se va forma o Comisie pentru Dialog. Text propus, Comisie instituită și un apel la conducerea Consiliului Salvării Naționale, pentru a se rezolva problema retrocedărilor solicitate de către Biserica Greco-Catolică din România.”

Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul IV, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2015.