Voi reda cu fidelitate cele exprimate de Ierarhii  Bisericii, după cum urmează:

Mitropolitul Nicolae al Banatului: ”Prezentăm adeziunea Bisericii Ortodoxe Române față de noua revoluție a poporului român. Așezarea Țării pe temelii de libertate și demnitate. Însușirea platformei program, având acum posbilitatea de liberă exprimare”.

Doleanțe din partea credincioșilor:

Roman Ialomițeanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor: ”Dezlegare cer credincioșii, a toată Litia, la Bobotează,  că toți am greșit, să ne cerem iertare de la Dumnezeu!”

Patriarhul Teoctist: ”Am citit de Anul Nou 1990 – rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare!”

Mitropolitul Nicolae al Banatului: ”Probleme de principiu – să ne exprimăm revendicări: respectarea sărbătorilor religioase mari; introducerea Religiei în școlile de Stat; transmiterea prin TV, Radio și prin toate mijloacele media a slujbelor religioase și alte activități; asistență socială – Spitale pentru Biserică.”

Roman Ialomițeanul: ”Teologii să facă armată, dar în compartimentele auxiliare; contribuții de la Stat pentru cler; femeile să fie admise în învățământul teologic; abrogarea legilor și dispozițiilor administrative care ne îngrădesc libertatea religioasă; accesul clericilor pentru asistență religioasă la spitale, temnițe, școli, armată, orfelinate, azile.”

Teoctist Patriarhul: ”S-au aprobat două ore pentru transmiterea Sfintei Liturghii, duminica, la Radio și Televiziune și o emisiune de douăzeci de minute pentru ierarhi, profesori, clerici, etc.”

Episcopul Roman Ialomițeanul, după obiceiul său, protestează că se deranjează slujba. Cere să se instruiască cei care transmit, ca să nu umble prin biserică, precum pe bulevard.

Mitropolitul Nicolae: ”Pentru prima dată, credincioșii au văzut cum se sfințesc Cinstitele Daruri! A arăta, nu a acoperi, Vlădica Roman!”

Mitropolitul Nestor al Olteniei: ”Să se înființeze Academia de Muzică Bisericească și Academia de Pictură Bisericească!”

Ioachim Vasluianul, Arhiereul Vicar al Episcopiei Romanului și Hușilor: În învățământul nostru teologic, diplomele să fie recunoscute de Stat.

Instituirea zilei de 22 decembrie, ca zi națională de pomenire a eroilor căzuți pentru libertate și renașterea poporului român – cu slujbe la locul de martiraj, în fiecare an.

Episcopul Roman Ialomițeanul: Biserica pomenește pe eroi, la Înălțarea Domnului, de multă vreme.

La punctul al II-lea, de pe Ordinea de zi, a ședinței: Constatarea vacanței de mult timp a scaunului de mitropolit al Moldovei și Sucevei, precum și a vacanței unor posturi de episcopi și arhierei vicari; necesitatea ocupării lor.

Aici trebuie să subliniez că Teoctist Mitropolitul Moldovei și Sucevei, ajungând în anul 1986, Patriarh al României, a suplinit până în 1990, iulie 1, și Eparhia întinsă cât o țară, de unde a plecat. Greu a înțeles să se despartă de Moldova lui dragă!

Atunci când puterile conducătoare comuniste ale României îl sileau să se mute din Dealul Patriarhiei cu totul, se gândea să se mute și el cu totul în Moldova și centrul Patriarhiei să fie la Iași. Era o primejdie, dar gând ispititor pentru fostul Mitropolit al Moldovei, și acum fericit locțiitor.

Când Patriarhul Teoctist era întrebat:

 – De ce nu se alege Mitropolit la Iași? Răspundea invariabil:

 – Nu am oameni!

Oameni mai erau, dar nu erau potriviți pe măsura lui, și apoi voia să fie cineva acolo care să recunoască ostenelile sale, care au fost din belșug, cu realizări impresionante!

În cele din urmă am înțeles cu toții, că privirile marelui Patriarh s-au îndreptat spre tânărul arhimandrit Daniel Ciobotea, de a cărui vrednicie s-a încredințat pe deplin, și atunci când mergea în delegații ecumenice, pe meridianele lumii, în Biserici de toate culorile confesionale. Aștepta vremea potrivită pentru coacerea fructului ortodox, care se arăta întru cumpănită împlinire.

La punctul al III-lea, Ierarhii, cu deschidere responsabilă, au început să arate obiectivele prioritare de lucru pentru exercitarea libertăților religioase, consfințite de Consiliul Frontului Savării Naționale, prin Decretul Lege din 22 decembrie 1989, și în vederea unui aport mai mare al Bisericii la renașterea spirituală a clerului și credincioșilor.

Episcopul Emilian Birdaș, al Alba Iuliei, după cum îi era obiceiul vulcanic, de a sări ca ars, a propus, cu ton înalt: ”Redarea numirilor de străzi vechi și reînființarea Comisiei Monumentelor Istorice, desființate după cutremurul din 1977, de către Nicolae Ceaușescu, punând în primejdie sutele de monumente istorice, la care se lucra cu mare avânt, cu specialiști de primă mână.”

A fost o mare lovitură pentru patrimoniul religios ortodox și istoric, desființarea Direcției Monumentelor Istorice. Toate restaurările s-au oprit, iar materialele de construcție au fost jefuite, cu un barbarism greu de imaginat! Am găsit pe teren dezastrul instaurat cu repeziciune.

Grija mare a Ierarhilor Bisericii Ortodoxe se apleca în continuare spre refacerea bisericilor demolate (îndrumări ce trebuie date preoților și credincioșilor pentru salvarea, dacă este posibil, în același loc, sau în altă parte, a sfintelor locașuri căzute pradă furibundei demolări. De asemenea, s-a analizat posibilitatea construirii unor noi biserici, cu sprijinul Comitetelor Locale ale Frontului Salvării Naționale, îndeosebi în cartierele noi și în localitățile lipsite de biserici.

Teoctist Patriarhul: ”Direcția Monumentelor Istorice va trece la reconstrucția și refacerea monumentelor istorice, iar părintele Bogdan Gheorghe va alcătui un Comitet pentru refacerea bisericilor Sfânta Vineri și Sfântul Spiridon Vechi. Se vor consulta forurile de specialitate și se vor întocmi documentații.”

Legat de aceste îndemnuri repetate ale Patriarhului Teoctist, aș vrea, cu îngăduința dumneavoastră, să arăt foarte pe scurt, de ce acest om al Bisericii lui Hristos era atât de perseverent. Ca nimeni altul, acest Ierarh a avut un rol distinct în Biserica Neamului, chiar de la începuturile arhieriei sale. Ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care se întindea pe întreg cuprinsul Țării Românești, a avut, din încredințarea Patriarhului Justinian, în grijă, problemele  pastorale și administrative. Ca Arhiepiscop al Americii și Canadei, doar numit și acolo neprimit, s-a reîntors acasă, dar nu la București de unde a plecat, ci la Arad ca episcop, atunci fiind Eparhia vacantă, prin plecarea lui Nicolae, ca Mitropolit al Banatului. Ca suplinitor în demnitatea de Episcop al Oradiei, a suplinit o vreme Eparhia, care a rămas vacantă prin îndepărtarea episcopului Valerian, cel mult ”original”.

A păstorit o vreme și Mitropolia Olteniei, iar ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a suplinit un timp și Mitropolia Ardealului, după retragerea Mitropolitului Nicolae Mladin, pe care îl cam doborâse munca și spaimele de la cei care îl șantajau cu participarea sa la activitățile legionare, iar Teoctist, ca Patriarh, a păstorit întreaga Românie, după ce o făcuse, pe rând, în toate provinciile țării.

Nimănui nu i s-a mai dat, de când este Biserica românească, un astfel de cadru pastoral, unic, așa cum îi plăcea mereu să spună, iar atunci când îndemna la lucru, știa exact ce se putea face la timp și ce trebuie amânat pentru o vreme mai potrivită.

Fantastic personaj!

Am făcut aceste sublinieri, pentru că Ordinea de zi de la primul Sinod din zilele democrației ne arată paleta completă de propuneri în fața ierarhilor veniți la București ca să se întărească în noua lucrare responsabilă.

Iată cum s-a gândit în vremuri de nesiguranță socială și religioasă: Pentru a da posibilitatea credincioșilor și mai ales tinerilor, să cunoască învățătura de credință ortodoxă, se vor discuta măsurile privind tipărirea de materiale misionare, cum ar fi: broșuri cu conținut religios, Cărți de rugăciuni, Catehisme, Mica Biblie, Învățătura de Credință Ortodoxă, cărți de predici și catehisme, acatistiere, Ceasloave, Viețile Sfinților, Cărți de cântări bisericești, calendare de perete și de buzunar, iconițe, ilustrate religioase pentru copii, precum și producerea de material instructiv audio-vizual (diapozitive, filme, poze, casete, videocasete, etc.) și alte materiale utile misiunii pastorale a Bisericii. Pentru intensificarea activității misionare a Bisericii și pentru a da credincioșilor ortodocși români, femei și tineri, posibilitatea de a se manifesta plenar, să se examineze oportunitatea înființării: Asociației Femeilor Ortodoxe și Asociației Tineretului Creștin Ortodox.

Mitropolitul Nicolae al Banatului a propus: ”Asociația ”Oastea Domnului”, legalizarea și revenirea în sânul Bisericii. Să-i dăm o direcție clară – să nu fie o grupare anarhică. Adunările să se facă după masă în biserică, în prezența preoților care vor coordona și îndruma  pe ”ostașii Domnului”.

Patriarhul Teoctist subliniază: ”Facem chemare neîntârziată ca preoții să-i întâmpine cu încredere și răbdare și să se implice și în această lucrare, Biserica având acum un câmp larg de acțiune în pastorație.

Fiecare Eparhie se va ocupa de imprimarea tuturor cărților de trebuință, mai ales cele portabile: Cărți de rugăciune, Catehismul, Manualul de catehizare pentru tineri, iar preoții să aibă un ghid ajutător. Aceasta să se facă urgent! De asemenea: calendare carte, cu viața sfântului din fiecare zi, dorindu-se o Agendă creștină.”

Totodată, se impune realizarea unui studio de televiziune și un post de radio pe plan patriarhal.

Ședința Sfântului Sinod se desfășura într-un iureș de propuneri, rar întâlnit până atunci. Mă gândeam cum ar fi mers lucrurile dacă mai trăia Iustin Moisescu, ca Patriarh al României? Greu de imaginat!

Patriarhul Teoctist continua cu propuneri: ”Organizarea imediată a catehizării în cadrul bisericii a  copiilor, tinerilor și tuturor credincioșilor,  prin stabilirea unor zile și ore precise de catehizare, care să fie aduse la cunoștința publicului; desemnarea în acest scop a unor persoane competente: preoți, diaconi, cântăreți bisericești, preotese sau persoane creștine ortodoxe din rândul cadrelor didactice, fie din alte domenii.

În vederea unei bune organizări a catehizării, Centrul Eparhial va numi o persoană competentă în acest scop, pentru a ajuta îndrumarea și a coordona activitatea de catehizare.”

Mitropolitul Antonie al Ardealului propune, cu vocea ondulată de bas-bariton: ”Biserica să înceapă catehizarea copiilor după programe elaborate – teme de catehizare, cu subiecte pentru fiecare categorie.”

Teoctist Patriarhul: ”Eparhia să aibă un responsabil desemnat, de preferat preotul care să țină evidența copiilor, orarul, cine predă și ce anume predă, folosindu-se cu precădere Învățătura de Credință Ortodoxă.”

Nestor Mitropolitul adaugă: ”să se facă permanent această catehizare, începându-se cu noțiuni elementare, pe înțelesul copiilor, avându-se în vedere vârsta lor fragedă și puterea de înțelegere.”

Justinian Maramureșanul, episcop vicar al Clujului, propune: ”Mitropolitul Antonie să scoată o carte pentru catehizare, pentru tot Ardealul. Protoiereii și preoții misionari să urmărească desfășurarea învățăturii creștine cu toată atenția. Propune, tipărirea unui Manual de Catehizare, alcătuit de profesorul universitar Vasile Mihoc.”

Teoctist Patriarhul, cu calmul obișnuit, recomandă ca: ”Preasfințiții Episcopi și Arhierei Vicari să coordoneze întreaga activitate de catehizare, având în supraveghere, mai ales, pe preoții misionari, alcătuindu-se manuale pe vârste.”

Pimen, Episcopul vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei propune: ”tipărirea de iconițe, cruciulițe, proiecții filme și diapozitive la școală.”

Teoctist Patriarhul: ”În vederea reînnoirii învățământului teologic seminarial și universitar, potrivit cerințelor actuale, să se constituie o Comisie de profesori și studenți, care să facă propuneri concrete, pentru a se răspunde problemelor actuale ale Bisericii și societății contemporane, programele modificându-se integral. Se va studia modalitatea de admitere în Seminariile și Institutele teologice a noilor candidați: examene, număr limitat de locuri, bărbați și femei. Candidații se primesc doar în vederea hirotoniei și pentru îmbogățirea cunoștințelor, examinându-se aptitudinile pentru preoție, în școlile teolo-gice se primesc monahi și monahii, fiind necesară recomandarea Chiriarhului locului pentru toate categoriile de candidați la școlile teologice.”

Nestor Mitropolitul: ”Fiecare Eparhie să comunice Cancelariei Sfântului Sinod necesarul de candidați.”

Roman Ialomițeanul: ”Să fie binecuvântați pentru înscriere doar cei care au primit note de admitere pentru Seminar și Facultate. Să nu se aștepte pomeni, ci doar competență. Examenele să fie severe pentru o corectă selecție. Materiile din care să se dea examene: Limba Română, cunoștințe religioase, aptitudini muzicale. Fiecare Eparhie să analizeze corect necesarul de candidați, ca să nu ne confruntăm cu o inflație. Să se facă o evidență pe țară.”

Teoctist Patriarhul: ”Fiecare Eparhie este suverană ca să-și fixeze locurile în funcție de necesarul pastoral. Sperăm să primim în proprietatea Bisericii, localurile unde au funcționat Seminariile în Patriarhia Română. Avem mari lipsuri de personal clerical în cuprinsul Patriarhiei.”

Calinic Argeșeanul: ”Să se înființeze Seminarii pentru elevi și eleve, separat, precum și seminarii pentru monahi și monahii. Să se școlarizeze întreg personalul viețuitor de la chinoviile de călugări și călugărițe din țară. Iar la Facultățile de Teologie să aibă aceleași drepturi la studiu absolvenții de la Seminariile Teologice.”

Teoctist Patriarhul: ”Pentru a se înlătura tot ce a fost impus învățământului teologic și presei bisericești de către regimul ateu, în cei 50 de ani de pustiire doctrinară, denaturându-le specificul lor, să se treacă de urgență la: revizuirea programelor analitice, cursurilor și manualelor; revizuirea conținutului tuturor publicațiilor, cărți, periodice, reviste editate ale Patriarhiei Române și Centrele Eparhiale.”

Apropos de revizuirea conținutului tuturor publicațiilor. Într-o zi, fiind la Secretariatul Cabinetului Patriarhal, am văzut pe o masă, unde erau mai multe cărți, o scrisoare în câteva pagini, în care, o anumită persoană, se adresa Patriarhului Teoctist, arătându-i că în anumite texte din cărțile sale publicate, înainte de 1989, aducea laude lui Ceaușescu, mai ales la zile aniversare (protocolul obișnuit!) și-l amenința că în cazul refuzului de a-l primi în audiență, ca să negocieze anumite sume, va face tărăboi în presă. Scrisoarea era semnată cu adresa șantajistului, pe față, doar democrația își deschisese ochii, adăugând și telefonul, cu mențiunea: Urgent!

Într-una din zile, mă cheamă Patriarhul Teoctist, în unul din birourile sale.

– Să mă ajuți, Calinic, să scot din cuprinsul cărților mele tipărite, ”laudele” la adresa stăpânirii. Știi tu cum era pe vremea lui Ceaușescu. Niciun rând nu se tipărea fără cenzură, iar ca să treacă pragul pentru tipar, erai obligat să spui câte ceva și la adresa  stăpânitorilor vremelnici ai României.

– Știm, Preafericirea Voastră! Așa a fost și este și în alte țări ale lumii. Ierarhii ”tămâiază” pe cei care conduc destinele lumii. Și apoi, avem capitolul 13 din Epistola Sfântului Pavel către Romani. Acolo este răspunsul pentru toate timpurile.

– Da, Calinic, dar azi nu poți să te justifici biblic pentru că lumea este înfierbântată. Nu citește pe acolo, și din păcate, nimeni nu mai primește justificări. Ba, ne putem trezi și cu Biblia în moalele capului.

– Aveți umor ca întotdeauna, dar a scoate și elimina pasajele din droaia de cărți tipărite, este o muncă uriașă și fără nicio noimă. Oricând se pot găsi pasaje, precum și amatori de șantaje, doritori de părăluțe pe nemuncite. Am văzut în publicațiile, de peste o sută de ani, cum ierarhii se adresau regilor Țării. Modul nostru de adresare, în cei 50 de ani de ocârmuire comunistă, față de înaintași, este apă de ploaie. Noi am făcut-o că eram siliți, iar celor pomăzuiți nu le păsa, pentru că știau că se face din frică pentru a nu-i supăra. Era vremea lingușelilor, cum de altfel, este în toate vremurile și va mai fi, atât cât vor mai fi oameni pe pământ.

– Așa este, Calinic, dar pe tine cine te-a învățat să nu pomenești niciodată de ”cel mai iubit fiu al poporului român”?

– De scris, n-am prea scris, dar niște laude prin județul Olt tot am zis, mai ales la o conferință preoțească la Caracal. N-am să uit ușor întâmplarea. Era prin 1987, când eu arătam realizările socialismului științific. Preoții au făcut o hărmălaie de nedescris. Eram în primejdie mare. Oltenii destestau pe olteanul lor. Norocul meu s-a ivit  după furtuna izbucnită. Când răcnetele erau mai aprinse, dintr-odată s-a desprins tencuiala de pe tavanul sălii și s-a oprit în capul preoților.

Nu vă puteți imagina scena!

Preoții s-au speriat, iar eu am strigat printre praful și bucățile de tencuială:

– Conferința s-a sfârșit! Mergeți în pace! Nimeni nu a mai comentat până azi. Iar dintre cei care au fost atunci, mai trăiesc și acum. De la ei se mai pot auzi despre poznele de atunci.

– Ai dreptate, Calinic, mă opresc aici. Nu are rost. Ce a fost am văzut, ce va fi, vom vedea.

– Este deja istorie! Se asumă de fiecare. Iar ca încurajare, am adunat și eu din presa literară toate laudele, pe pagini întregi, la adresa lui Ceaușescu. Le-am pus bine pentru a le arăta celor care le-au scris și ne judecă pe noi, fără să se vadă pe ei. Proporția este una la mie! Bisericanii au fost cam zgârciți. Scriitorii și poeții au scris imne întregi! Compozitorii au scris muzică social-patriotică. Cine nu-și aduce aminte de: Partidul, Ceaușescu, România? Era ceva mobilizator! Te simțeai sigur în România, chiar dacă ideologia o cam luase pe miriște, iar noi azi fugim ca să ne ajungem din urmă, împotriva înstrăinării. Vai de capul nostru!

Dar să revenim la istoria ședinței Sfântului Sinod, că prea am luat-o pe ogoare oltene.

Rămăsesem la ”revizuirea conținutului tuturor publicațiilor...” După ce Patriarhul și-a expus punctul de vedere-program, că despre un program pe termen mediu și lung este vorba, a precizat că trebuie să se revină la programa seminariilor vechi, unde erau împletite cu bună cumpănire materiile religioase cu cele laice, pentru a se putea echivala diplomele teologice, care acum nu-s luate în considerare de Ministerul Învățământului. Marea noastră stare: o licență și un doctorat în Teologie nu erau considerate întru nimic, în societatea românească, decât doar certificatul școlar de 7 sau 8 clase.

Vedeam, din când în când, cum ochii Patriarhului Teoctist strălucesc și iau alura de ușoare fulgere, cerând revizuirea Regulamentului pentru învățământul secundar și universitar. Își aducea aminte de când fusese Rectorul Institutului Teologic de grad Universitar București.

Vasile Târgovișteanul: ”Reînnoirea comitetelor de redacție a revistelor care trebuie să se întrunească pentru stabilirea noilor direcții de abordare, în libertate, demnitate și democrație, restabilindu-se adevărul istoric și cultural, atât în țară, cât și în străinătate, editându-se și un Buletin de Informare al Bisericii, în câteva limbi străine de circulație mondială.”

Patriarhul Teoctist: ”La toate revistele – un editorial – referitor la noua expresie a libertății și demnității democratice. Se vor mărturisi și greșelile săvârșite – iar acum s-a pornit cu Adevărul înainte! Se va renunța la formalisme!”

Nicolae Mitropolitul: ”Se vor restructura revistele pentru străinătate și se vor tipări materiale care să arate adevărul netrunchiat din Biserica Ortodoxă Română.”

Roman Ialomițeanul: ”Selecția materialelor depinde de redactorii bine pregătiți. Să nu aibă tipăritura aspect  de propagandă. Trebuie bine gândită implicația Bisericii.”

Mă aflam acum în fața unui Sinod dinamic și proaspăt în propuneri și idei novatoare. Surpriză mare pentru mine, mai ales că totul era de un firesc primăvăratic! Mă bucuram că, în sfârșit, la sinodali nu le mai este frică.

Fără nicio pauză, în galop dinamic, Patriarhul Teoctist continuă: ”În vederea îmbunătățirii activității misionare a Bisericii în condițiile noi de libertate, să se stabilească cursuri teologice-pastoral-misionare anuale, cu program reînnoit: cursuri de promovare, definitive, cu teme privitoare la actualitatea Bisericii în România liberă și democratică!”

– Teocratică, am strigat eu din răsputeri, spre surpriza auditoriului ierarhic.

Damaschin Severineanul: ”Ocuparea parohiilor să fie prin concurs, mai ales atunci când se fac transferuri.”

Roman Ialomițeanul: ”Tot prin concurs, în fața unei Comisii de specialiști.”

Teoctist Patriarhul: ”Ce este concurs? Comisie, concurenți, activitate și pregătire: predică, slujbă, activitate administrativă parohială, iar în vederea promovării schimbului de experiență și înnoirea metodelor de pastorație, să se continue întrunirile preoțești pe protopopiate – semestrial, cu teme dogmatic-morale, omiletice și pastoral-misionare. Conferințe sau întruniri? Să fie semestriale, cu numirea îndătinată, de conferințe.”

Nifon Ploieșteanul: ”Alte Eparhii poate au nevoie de mai multe! Iată cum se arată, deja, democrația!”

Și ca să nu rămână nimic nelămurit, Patriarhul Teoctist adaugă: ”Conferințele se vor ține tematic, după un program bibliografic, stabilit de Cancelaria Sfântului Sinod, pentru o abordare unitară.”

Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul IV, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2015.