Blaise Pascal, în Meditaţiile sale, definea pe om drept o trestie: „Omul nu-i decât o trestie, dar o trestie care gândeşte. Omul nu este nici înger nici animal şi, din nefericire, cel care vrea să facă pe îngerul face pe animalul”.

S-ar părea că fiinţa umană este ca un ghem cu fir de aur din care se brodează aceste tainice necunoscute care fac din om o capodoperă a mâinilor lui Dumnezeu: „Ce capodoperă e omul! Ce nobil în raţiune! Ce infinit în facultăţi! Cât de expresiv şi de admirabil în formă şi în mişcare! Cât de asemănător unui înger în acţiune! Cât de asemenea unui zeu în concepte! Frumuseţea lumii! Modelul desăvârşit al fiinţelor”.

Acest Imn al Omului, de Shakespeare, este bucuria înţelepciunii lui Dumnezeu!

Calinic Argeșeanul