De câte ori a venit Patriarhul Iustin la Mănăstirea Sinaia şi Mănăstirea Cernica, îşi dorea să nu se facă niciun fel de primire oficială.

- Mda! Lasă clopotele în pace, băiete. Nu se trag decât la slujbă, la furtună şi când se moare. La vii nu trebuie trase. Să nu faci asta niciodată, când vin singur. Când vin cu delegaţii străine, atunci păstrează protocolul ştiut.

M-au scutit de „protocoale”, atât Arhiepiscopul Teofil cât şi Patriarhul Iustin. Parcă ar fi fost înţeleşi. Pe amândoi îi am dragi la inimă şi ne-am dibuit gândurile, fără să rostim niciun cuvânt.

Aşa am ajuns liber!

Când mergeam în audienţă era aşa cum îl ştiau toţi: extrem de distant, sobru, pus mereu pe dojană şi foarte scurt. Trebuia să înveţi bine lecţia de acasă. Dacă te gândeai să-l păcăleşti, erai deja pierdut. Nu suporta ipocrizia şi intoleranţa. Cât despre prostie, era o nenorocire. Nici nu trebuia să mergi vreodată în audienţă. Toţi ierarhii, toţi profesorii, toţi, toţi şi iar toţi erau consideraţi şi trataţi ca studenţi la colocvii şi examene.

Când s-au înteţit reclamaţiile cu lucrările de la Mănăstirea Cernica deja erau pornite scandaluri şi pe la Departamentul Cultelor, Iustin Patriarhul m-a chemat într-o audienţă urgentă.

- Mda! Tu faci lucrări fără autorizaţie. Te voi pedepsi pentru aceasta, rostea sacadat şi baritonal Patriarhul Iustin, vădit „supărat” pe mine. Dintr-odată mă cheamă lângă el şi în şoaptă, îmi zice la ureche:

- Când termini lucrările? Şi îi arăt prin semne că în două săptămâni. Apoi îşi drege glasul, sonor şi continuă.

- Sunt deputat în Marea Adunare Naţională şi nu pot admite ilegalităţi de niciun fel. Să-ţi intre minţile în cap. Mergi la Cernica şi intră imediat în ordine, îşi încheie discursul pentru cei care înregistrau pe benzi magnetice.

Când mi-am luat rămas bun, a zâmbit cum nu l-am văzut niciodată. Nu ştiam că poate zâmbi. Era prima zi senină de când lucram cu el. Am înţeles că a fost încolţit din cauza mea. Dorea să arate că m-a chemat şi m-a muştruluit. Se credea că mă răsfaţă. De atunci am priceput, cât de cât, maniera de lucru a bieţilor ierarhi, care se confruntau cu tot felul de surprize şi belele.

M-am bucurat mereu, când Patriarhul Iustin îşi anunţa vizita, atât la Sinaia, cât şi la Cernica. Nu-l socoteam că vine ca Patriarh. Mai degrabă ca părintele la copiii săi de inimă.

- Mda! Mâine vin pe la Cernica. Vezi să nu-mi dai să gust tot peşte. Mai schimbă şi tu meniul. Nu mai face pe postitorul. N-ai nicio plată. Când postiţi voi la Cernica, vuieşte Bucureştiul. Halal post. Cine v-a învăţat să vă lăudaţi?

- Totul va fi numai de fazan, îl asigur eu pe marele „Oaspete”, ca la el acasă.

Pornim pregătirile.    

- Eufrosine, faci mâine numai specialităţi de fazan. Avem un oaspete înalt, care s-a săturat de peşte. Ştii tu cum e cu fazanul!

Zis şi făcut. Eufrosin, bucătarul, om de mare cinste şi pricepere culinară ştia că fazan înseamnă şalău tratat cu tot felul de mirodenii, de numai ştiai ce este anume.

A doua zi, Patriarhul Iustin venea cu o delegaţie deosebită. El nu se deplasa cu oricine. Era o zi mare când însoţea pe cineva.

- Mda! Azi oaspeţii noştri vor gusta numai preparate de fazan, le spune într-o franceză impecabilă. Sunt din crescătoria Mănăstirii Cernica. Stareţul Calinic este foarte gospodar, mă laudă Patriarhul Iustin.

Toate bucatele au avut o mare trecere. Oaspeţii doreau să vadă crescătoria de fazani. Nu mă gândeam să se ajungă până aici. Noroc că aveam un fazan împăiat pe care l-am adus în faţa oaspeţilor. L-au admirat. L-au mângâiat pe pene. Şi cu asta am scăpat.

Nimeni n-a crezut că n-a servit fazan!

La plecare, Patriarhul Iustin îmi zice, zâmbind:

- Mda! Şi zici că am servit fazan? Ce fel de fazani creşti tu la Cernica?

- Fazani-fazani, zic eu cu gura pe jumătate.

- Mda! Fazani cu oase de peşte. Este un soi nou la voi, nu? M-am convins. Eşti un mare derbedeu.

M-am dus să văd în dicţionar ce va să însemne acel cuvânt, rostit de un Patriarh către stareţul său cernican. Am înţeles – mai târziu – că aşa alinta el pe cei puşi pe şotii.

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.